Cum să nu îți mănânci emoțiile de sărbători

Sărbătorile ar trebui să fie despre bucurie, familie și momente de liniște și răsfăț, dar, de multe ori, vin la pachet cu emoții greu de gestionat. 

Și, fără să ne dăm seama, farfuria devine locul în care căutăm alinare.

Mâncarea nu este doar despre foame. În spatele kilogramelor în plus se pot ascunde furia, neîmplinirile, sau chiar nevoia de iubire. 

Nu este vorba doar despre diete, mărimea hainelor, sau nasturii de la pantaloni care refuză să se închidă, ci despre o relație mai profundă, una care începe în interiorul nostru.

Când înțelegi legătura dintre emoții și mâncare, descoperi că poți avea un altfel de control. 

‍Unul blând, conștient, care nu înseamnă restricții, ci alegeri asumate.

În acest articol, Georgiana Spătaru, fondatoarea comunității Exerciții de Fericire, terapeut transgenerațional, cu formare în psihogenealogie și autoare dezvăluie, printre altele, câteva aspecte ce țin de legătura dintre emoții și mâncare.

Este o lectură profundă din care vei afla despre:

• Cum îți influențează emoțiile relația cu mâncarea și propriul corp;

• De ce furia nu este dușmanul tău, ci un semnal de alarmă care te poate ajuta să te înțelegi mai bine;

• Ce legătură au traumele din familie cu obiceiurile alimentare și cum le poți vindeca.

Așează-te confortabil și dă-ți voie să privești dincolo de obiceiuri, sau pofte, fără vină sau judecată. Doar cu puțină curiozitate.

Ce ai nevoie să hrănești cu adevărat? 

Ce îți cere sufletul, dincolo de ceea ce pui în farfurie?

Cine este Georgiana Spătaru?

Georgiana: Pot spune că sunt fost un om pasionat de psihologie, urmând și o facultate în acest sens, dar și de psihogenealogie, domeniu în care am citit cât de mult se poate și am făcut și câteva cursuri.

Totodată, sunt pasionată de lume, de creație, sunt mamă și soție de vreo 18 ani.

Sunt un om care, din dorința de comunitate și de împărtășirea valorilor comune cu cei din jurul meu, a creat comunitatea Exerciții de Fericire.

În cadrul acesteia, au loc tabăra mamă-fiică, cursuri de dezvoltare emoțională și spirituală pentru adulți și pentru copii, dar și programul de înlăturare a cauzelor emoționale care duc la îngrășare.

De ce te simți nemulțumit de propriul corp?

Mădălina: Cât des în munca ta de psiholog și vindecător, cum îți zic eu, se întâmplă să lucrezi cu oameni care dau start procesului de vindecare pornind de la aceste kilograme: prea multe sau prea puține?  

Georgiana: Din experiențele ultimelor ani, pot spune că suntem atât de puțin asumați încât punem parcursul profesional în fața nemulțumirii de propriul corp.

Deși locuiești în acest corp pe care îl îmbraci, el te duce în diverse locuri, nemulțumirea vine vorba de o greutate prea mare, tinzi să o proiectezi pe alte lucruri: societatea ne vrea slabe, privim superficial lucrurile etc.

La cursul de slăbit, cum îi spun eu, între ghilimele, nu am mai mult de 12-15 participante, iar când are loc, 2 zile cât durează, le vorbesc exact în modul în care se aude vocea din mintea lor:

Uită-te la tine. Ai ajuns grasă. Te-ai făcut tu pe tine grasă? 

E atât de interesant cum vezi cum sar capsele ascunzișurilor de noi însene. 

Spre exemplu, tu nu îți vorbești pe tonul acesta, dar când îți spune altcineva, ceea ce se întâmplă este că te trezește, iar tu vrei să dormi.  Te arată așa cum ești în sinea ta, dar vrei să te ascunzi și atunci nu-ți permit să vorbești așa cu mine.

De fapt, ceea ce se întâmplă este că: nu-ți permit să mă sprijini în procesul meu de vindecare.

Norocul meu este că femeile care vin la programul de înlăturare a cauzelor emoționale care duc la îngrășare, sunt deja trezite și această energie a lor le face să fie confortabile cu ele însele.

Așadar, eu consider că putem fi fericiți după ce am făcut o listă cu lucrurile care ne fac nefericiți. 

Și printre primele chestii pe care le treci pe listă este aspectul fizic. 

Este una dintre coordonatele principale cu care te fățâi prin viața asta și oricât ai fi de elevat, de educat, de dispus să te vezi așa cum ești, ca ființă spirituală ca ființă emoțională, ca un sufletel întreg și complet... 

… ai oglinzi prin fața cărora treci și ești pe această planetă împreună cu alți oameni cu care te compari, pentru că e o chestie pe care mintea o face automat.

Și atunci unul dintre motivele pentru care ești în continuă frustrare, este că ceea ce produci la nivelul minții tale, comparația pe care o faci cu alte femei, cu cele de pe copertă, nu se manifestă cu adevărat în viața ta și așa apare frustrarea.

Ce se află în spatele kilogramelor în plus

Mădălina: Următoarea mea întrebare este legată de ce se află în spatele kilogramelor.

Însă mă duc mai în profunzime și mă leg de faptul că uneori kilogramele în plus, ascund furie multă.

Și te întreb, cum vezi tu legătura dintre furie și kilogramele în plus? 

Georgiana: Voi răspunde și la prima întrebare deoarece este foarte bună.

În spatele kilogramelor în plus se află iubirea, nevoia de iubire. 

Una dintre primele informații legate de atașament se întâmplă prin hrană. În momentul în care copilul este pus la sân, i se naște ideea de atașament pe care deja o avea setată în pântecul mamei sale, este ceva firesc.

Ulterior, pe măsură ce crești, dacă ai o mamă care se simte nesigură emoțional, sau chiar este captivă în propriile emoții și nu poate să și le exprime coerent, va crea un nivel prin care să simtă că își face treaba de mamă, să se simtă utilă copilului ei.

Imaginează-ți că ai 3-4 anișori și tocmai ai mâncat două feluri de mâncare și urmează să primești desert (într-un stomac cât cavitatea unui pumn). 

Înțelegi că e prea mult, dar nevoia de conexiune autentică, de iubire, de apartenență, deja s-a creat.

Eu nu primesc admirația și iubirea mamei mele, nu primesc sprijinul ei, dar primesc două feluri de mâncare.

Și mai departe în viață mai departe la 17 ani, la 25, la 38 și toată viața mea voi fi urmărită de acest nivel de atașament.

Și de fiecare dată când lumea va fi nedreaptă, când oamenii vor fi prea puțini în jurul meu, când o să mă simt trădată, neiubită, voi reface acest culoar în care eu îmi primeam iubirea.

Și o să mă duc și o să mănânc două feluri de mâncare, plus desert.

Dar eu, după ce am terminat de mâncat, realizez ce mi-am făcut. Iar gândul tău sună cam așa: Am mâncat ca o vacă,  iar nu m-am putut opri din mâncat. 

Ce simți în interior, este că n-ai primit iubirea autentică, nu știi cum se simte iubirea de sine.  

Și furia aceasta este deja clocotită în tine: sunt furioasă că n-am fost iubită, deși dovezi de iubire ai o mulțime, dar n-ai simțit-o.

Acesta este parcursul în a-ți descoperi propria furie, iar mâncarea este de fapt un ajutor pe care ți-l oferi.

Cum mâncarea ajunge să-ți înlocuiască unele lipsuri emoționale importante

Mădălina: Georgiana, aș vrea să mă lași să fac ceva. 

Georgiana: Te las, mi-e și frică, dar te las.  

Mădălina: Pentru cei care citesc asta, atunci când am deschis cartea, am început să plâng. 

Redau totuși mai jos câteva paragrafe din cartea Georgianei, Exercitii de fericire. Ganduri fara Justify:

Vorbește-mi despre iubire ca să-ți spun de ce ești furios.  

Unde nu e dragoste, acolo e furie. Iar unde e furie, avem de adus pacea.  

Furia seacă inima până când ne obosește voința și în cele din urmă ne îmbolnăvește. 

Dacă ești furios, oprește-te acum. 

Oprește-te și încearcă să-ți imaginezi ce ai făcut ca să ajungi în afara iubirii. Cine te-a adus aici? Ce te-a condus în furie? 

Din fericire, cuvânt ce vine ca busuiocul în ciorba stricată a furiei, fie că ești furios pe copil, pe omul de lângă tine, pe părinți sau pe lumea întreagă, înainte de a fi furios pe tot ce te înconjoară, ține minte că primești un semnal de alarmă, un indicator care spune că în jurul tău și în inima ta nu e iubire. 

Iubirea asta, care e peste tot, principiul după care cresc copacii și care face pruncul să urle a viață, are o alarmă ce-ți urlă în tâmple și îți pune inima în umbră. Zob se fac gândurile și înțelegerea minții se zbuciumă tâmp, căci dacă furia apare pentru a ne arăta că iubirea nu e în noi, cu care mâini și de câtă putere să dispunem pentru a urma calea spre iubire? 

Poți primi iubire? Dacă nu o simți?  Cum să o recepționezi în furie? 

Orice gest de iubire, acolo unde e furie, va fi irosit. 

Cum furia e doar un concept în mintea celui fericit, îndrăgostit și iubit, iubirea e o risipă pentru cel furios.  

Furia e drobul de sare de deasupra copilului ce plânge, având ca martor o mamă prea înfricată pentru a face ceva.

Furia apare atunci când ai încetat să te iubești, sau atunci când ai încetat să mai iubești viața. E și nu e o diferență reală între acestea două. Furia trece cu atenție la tine și cu decizia de a te conștientiza. Tu pe tine te. E dincolo de puterea psihologului, a copiilor înfricați, a familiei, sau a vreunui prieten martirizat în rolul de consilier.

[...]

Furia te poate face să crezi că alții sunt de vină. 

Iubirea te ajută să înțelegi că tu ești autorul a tot ce trăiești. 

Furia face victime. Iubirea învie speranța.

Furia te orbește. Iubirea îți redă imaginația.

Furia te obligă să dovedești. Iubirea te bucură că ești. 

Furia te îneacă în lacrimi Iubirea îți șterge orice dovadă de vină.

Furia îți ia timp. Iubirea te face veșnic. 

Furia te face străin de iubire. Iubirea te îndeamnă să vezi doar iubire. 

Furia ta e mare. Iubirea e infinită. 

Furia crește durerea. Iubirea încetează orice durere.  

Am simțit că aceste rânduri explică în cuvinte felul în care se simte când conștientizezi că de fapt ai nevoie de iubire.

Iar modul în care ai nevoie de iubire, îl arăți prin faptul că ceri mâncare, sau oferi mâncare.

De ce este furia o emoție salvatoare și ce poți să faci cu ea

Georgiana: Din trecut am învățat judecata, de acolo am învățat vinovăția. Când te uiți în viitor, acolo proiectezi frica.

Așadar, furia aceasta este o combinație între trecutul tău și viitor, între vinovăție și frica de ceea ce ar putea urma din asta.

Și din când în când în tine se naște eroina, eroul care spune: Da, dar asta nu poate să rămână așa, lucrurile nu pot să se oprească aici.

De aceea, eu consider furia ca fiind o emoție salvatoare.

Este acea situație pe care te poți cățăra, pe care poți să te ridici pentru a intra în această perspectivă, a celui care își rezolvă viața și își rescrie povestea.

Și de fapt ceea ce noi avem de recalibrat este acest traseu de cum se face iubirea. 

Iubirea de fapt nu se face prin bătaie - te bat pentru că te iubesc - 

Iubirea nu se face prin mâncare - ia și mănâncă, altfel mă supăr că am stat în picioare pentru tine-

Iubirea nu se face prin sacrificiu, -eu m-am sacrificat pentru tine și tu acum îmi spui că vrei să fii blogger în loc să te duci la facultate-, și așa mai departe. 

Și ce este important să înțelegi, este faptul că dacă ajungi acolo, deja e ca și când sună la ușă rezolvarea problemei tale, rămâi în furia aceea și vorbește-ți autentic de-adevăratelea: 

Da, sunt grasă. Da, n-am reușit nimic până la vârsta asta.

Tot ce am început este un eșec. 

Simt că mă zbat zi de zi să ajung în rândul lumii, sau să fiu și eu ca și cu tare și nu reușesc. 

Pentru că după ce îți formulezi concret și cu voce tare, ceea ce oricum auzi în mintea ta când te culci și când te trezești, se risipesc aceste probleme, furia se evaporă și dai față-în-față cu soluțiile. 

Cum să faci primii pași în vindecarea furiei

Mădălina: Așa este, dar acum te întreb: ce faci când nu ești conștient că ești furios?  

Georgiana: Avem trei perspective. Mintea calibrează în trei moduri în absolut orice facem, fie că suntem în problemă, fie că suntem în rezolvare:

• Luptăm - fight
• Fugim - flight
• Înghețăm -freeze

Calibrarea aceasta dintre gânduri și emoții, dacă nu ești antrenată să o observi, se întâmplă oricum fără voia ta.

Doar că simți că se adună ceva în tine și nu știi ce să faci cu asta și atunci urli, țipi, strigi, pleznești, ameninți, înjuri … pentru că trebuie să faci ceva cu tot bagajul pe care îl simți. 

În acest moment, poți să începi o terapie care mie îmi place foarte mult, se numește terapie prin expunere la emoții, în care nu mai vorbești despre problema pe care o ai, și anume că ești grasă, ci vorbești despre ce simți.

Mă uit la mine și simt că sunt respinsă, simt că sunt abandonată în mine, sunt într-un ping-pong în obiectivele acestei vieți, dar sunt fără mine în această călătorie. 

Această terapie prin expunerea la emoții este extraordinar de rezolvatoare, îți aduce foarte multe beneficii și te pregătește pentru atunci când sună la ușă furia. 

Și când apare furia, poate sub forma unui conflict, vei fi în pace și vei fi pregătită să gestionezi lucrurile.

Cum afectează kilogramele în plus sau în minus deopotrivă femeile, dar și bărbații

Mădălina: În general, când vorbim despre mâncat emoțional, despre kilograme în plus, conversațiile se concentrează foarte mult asupra femeilor.

Dar, aș vrea să vedem că și bărbaților le e greu legat de asta.

Doar că în cercurile lor de prieteni se face mișto de asta: de tricoul cu burtă, de hanoracul cu buzunare în față ca să poți să ascunzi burta…

Așa că te întreb, e la fel emoțional și pentru un bărbat?

Cu mențiunea că ei știu mai puțin decât știu femeile, pentru că nu vorbim și cu ei despre asta.

Georgiana: Aici începem să vorbim despre energie feminină, energie masculină.

Ne gândim la ce aduce o femeie și ce aduce un bărbat, atât în cuplu, cât și în lume.

Femeile nasc copii, prin urmare, cresc în dimensiuni, sânii ei devin voluptoși, ceea ce este și normal să se întâmple.

În trecut, când bărbații plecau din cuib, noi rămâneam cu puii noștri și aveam nevoie de grăsime ca să supraviețuim iernilor. 

Așadar, cel puțin o dată în viață, dacă alegem să fim mame, noi ne îngrășăm.

În schimb, bărbații au ajuns să-și creeze un prototip.

Aici, discuția despre kilogramele în plus la bărbați se divide.

În primul rând, ne uităm la bărbații de astăzi care au ajuns să-și creeze un prototip din nevoia de a cuprinde, deține, înțelege femeia.

Există o idee fabuloasă pe care Eliade a lăsat-o în scrierile lui. El spunea: ceea ce vrei să cunoști, devii.

Urmărind această idee, femeile, după ce au fost arse pe rug în trecut, după ce au fost asuprite, ținute la locul lor, au început să se ridice.

Dar nu s-au ridicat așa ca niște zâne bune, ci s-au ridicat cu sabia, cu pumnalul, s-au ridicat în furia lor și au făcut prăpăd în jurul lor. Au distrus masculinul fără a avea în gând că asta este partea de care au nevoie ca să se întregească. 

Iar bărbatul nu a înțeles ce i se întâmplă. 

Stătea frumos la masă seara la cină și deodată partenera a dat foc la masă și i-a pus și vinul în cap și a și părăsit casa cu tot cu copii, lăsându-l acolo să strângă și să refacă acea casă.

Și a refăcut-o, devenind însă ceea ce îi lipsea. 

Și atunci și-a creat un prototip în care trebuie să o cunoască, să devină ea, ca să știe de unde să o ia.  Așa a apărut moda blugilor fără glezne. 

Desigur, asta este o glumă, dar totuși vă rugăm, dragii noștri bărbați, să nu ne mai purtați blugii. Prin urmare, bărbații au plecat după noi.

Însă atunci când vorbim despre obezitate, ne întoarcem la copilașul acela în care s-a îndesat mâncare, când lipsea iubirea și mai mult, aș vrea să invit bărbații care sunt supraponderali să vadă cât de mult le-a lipsit mama.  

Deși ciudat, acești bărbați supraponderali au crescut cu mama lângă ei. 

Totuși, eu te întreb: Cât de mult ți-a lipsit mama?

Pentru că e posibil să fi trăit cu o mamă absentă, depresivă, cu o mamă care se abuza pe ea însăși, și să îți fi dorit să o salvezi, să o vindeci.

De ce trebuie să abordezi și să vindeci traumele trans-generaționale

Mădălina: Georgiana, aș vrea să fac o completare, gândindu-mă la prietenii mei bărbați care sper să citească acest articol.

Este legat de mamele cărora le-a fost greu și se certau pe ele, fără să știe.

Iar aceia dintre voi care citiți acum asta și mintea merge înspre: mama n-a avut o viață așa grea, întoarceți-vă la părinții voștri care nu știau că ceea ce fac este, de fapt,  provocator de durere.

Georgiana: Da, și până când nu recunosc această violentare asupra mea, n-am cum să o identific asupra părinților mei, sau asupra celor din jurul meu. 

Însă, există posibilitate, dacă ești bărbat, să fii atras în acest joc energetic în care mama, pentru că poate a lăsat-o soțul, sau pur și simplu nu mai avea niciun fel de relație cu soțul ei, a intrat în energia masculină de trebuie să fac, trebuie să duc, trebuie să rabd, trebuie să cresc copilul ăsta.

Și acești bărbați se simt mai bine în energie feminină, decât în energia lor masculină. 

Sunt bărbații care au o poveste de viață apreciativă față de mamele lor, care s-au sacrificat, care au fost chinuite, care s-au pierdut pe sine, dar ei au păstrat ceva din ele. 

Adică mama s-a pierdut pe sine, dar am păstrat-o eu în mine. 

E vorba de a vedea cum noi împrumutăm diverse tipare emoționale de la o generație la alta și ajungem până la urmă să le integrăm și să le rezolvăm în noi. 

Pentru că, în esență, bărbații nu prea au de ce să fie grași. 

Energia lor, cum sunt ei constituiți și cum e prototipul corpului masculin este să fie fit, să fie în continuă mișcare, să fie într-o continuă alergare, să fie mereu pe cal.

Atunci, ei au acest dar de la Dumnezeu aș spune, de a avea un alt metabolism față de noi femeile. 

Așadar, dacă se întâmplă ca ei să rămână captivi în kilograme, să se uite la relația cu mama lor. 

Și acolo o să înțeleagă multe…

Mădălina: Nu era în plan, dar dacă ai ajuns tu aici, aș vrea să vedem și care este dinamica bărbaților slabi, pentru că eu am prieteni care încearcă să se îngrașe și nu le iese

În acest caz, tot în dinamica din familie să ne uităm?

Georgiana: Bineînțeles, întotdeauna acolo este cufărul în care le păstrăm pe toate. 

E posibil ca la un moment dat copilul, sau chiar fătul, pentru că vorbim despre o condiționare pe care am experimentat-o în viața intrauterină, să simtă că vine și are mult de furcă în familia în care vine. 

Sau, în copilărie să simtă că este consumat de furia dintre părinți, de agresivitate, de vinovăție. 

Pe de altă parte, după cum vorbeam la început că n-am fost hrăniți cu iubire, dar am fost hrăniți cu mâncare.

Dar dacă n-ai fost hrănit nici cu una, nici cu alta…

Spre exemplu, când copilul de patru anișori când își vede părinții bătându-se, certându-se, simte că se află în pericol de moarte și îi vede ca fiind o sursă de moarte, lui i se slăbește sistemul osos.

Păstrând această idee, te invit o generație, două în spate și vezi ce se întâmpla în familia ta. Poate ați trăit o foamete extraordinară, poate ați fost victimele unor atrocități, vi s-a luat totul. 

Lucram la un moment dat cu o femeie care era atât de slabă încât nu putea să țină o sarcină. Era perfect sănătoasă și avea toate condițiile pentru a avea copii. O femeie care a fost crescută de niște părinți iubitori și buni.

Însă, cu două generații în urmă, familia ei fusese deportată în Bărăgan și acolo nu doar că au trăit o recesiune fantastică, dar la propriu bunica ei a ajuns să moară de foame. Întâmplarea face că a murit de foame după ce a născut un copil, iar al doilea copil i-a murit în pântec odată cu ea.

Așadar, aceste moșteniri din familia noastră sunt încă vii în noi și indiferent dacă suntem grași, sau slabi, așa că uitați-vă în copilărie și vedeți acolo ce găsiți.

Cum să faci față mesei bogate de Crăciun, cu bucurie și fără ranchiună, față de tine sau de cei care te servesc

Mădălina: Georgiana, de regulă, când vine finalul de an, pentru mulți dintre noi este perioada în care stăm cel mai mult în sânul familiei. 

Vine cu bucuria de a fi alături de oameni pe care îi vezi mai rar, dar de regulă, programul de sărbători include mult mâncat. 

Ne punem la masă, complimentăm mâncarea mamei, a bunicii care este tot un fel de te iubesc.

Dar pentru mulți dintre oamenii care au început o călătorie de vindecare, dar și pentru cei care n-au început-o încă, mersul acasă e o combinație de abia aștept, cu cum fac să nu exagerez cu salata, cu prăjitura, sau cozonacul.

Cum ne pregătim înainte în așa fel încât nici să nu rănim mamele bunicile, surorile, mătușile care-și exprimă iubirea prin mâncare?

Georgiana: Există niște formule magice. 

În primul și în primul rând să le spunem că le vedem dincolo de ceea ce au pus pe masă. 

Imaginează-ți că iei în mâinile tale, mâinile bunicii, mâinile mamei tale fie că ești bărbat, fie ești fiica ei, sau ginerele. 

Și spune-i: mamă dragă te văd dincolo de mâncarea asta.  

Văd femeia care ești, îmi văd mama,  prietena, văd un om care a reușit să ajungă până aici într-o societate care e nebună. Ți-ai păstrat principiile, echilibrul, ai reușit să ne aduni pe toți la masă, și apreciez cine ești tu.

Și în momentul acela eu cred că burțile noastre sunt deja umplute și cred că mințile noastre sunt una și inimile noastre sunt hrănite cu tot ce trebuie. 

Dar mai trebuie să învățăm proporția. Adică uneori mâncăm diametral opus cu starea de bine pe care o am. 

Cu cât mă simt mai rău în mine, cu atât mănânc mai mult. 

În momentul în care mă simt bine, sunt plină de mine, de ai mei, sunt plină de casa mea, de bradul de Crăciun, sunt plină chiar și de anul ăsta care se încheie. 

Încă sunt mame care își determină copiii să mănânce mai mult decât au nevoie, prea mult. 

Încă sunt mame care se supără atunci când copilul zice: Nu îmi este foame!

Normal, pentru că el e plin de el, acum se joacă. Nu-i trebuie mâncare. 

Lasă-i niște morcovi și un măr pe masă și o să îl ia în momentul în care îl va chema burtica la masă. Dar lasă burta să se ducă la masă. Nu inima. 

Mădălina: Dacă ar fi să ai acces la toate inimile care au nevoie să învețe despre judecată, despre iubire dincolo de mâncare, dincolo de kilograme prea multe sau prea puține, ce le-ai spune? 

Georgiana: Le-aș cânta.  Le-aș cânta un cântec despre abundență. 

Și fiecare cântec ar suna așa cum sună cântecul interior al fiecăruia.

Atunci când speli vasele, sau când conduci.

Acela este cântecul armoniei inimii tale.  

Acest cântec despre abundență te invită să te hrănești cu tot ce te face să crești. 

Mănâncă ciocolată, mănâncă șnițele și tot ce aduce masa de Crăciun și toate mesele care vor veni. 

Dar mănâncă-le cu ideea că te cresc, că te hrănesc, că te susțin. 

De asemenea, te-aș invita să faci o listă cu toate lucrurile acestea pe care ți le faci în defavoarea ta. 

Nu neapărat să o rezolvi în anul ce vine în totalitate. Scopul este doar să o faci și să depui efortul de a schimba această listă. Nu este obligatoriu.

Atât cei care fac asta, cât și cei care nu fac asta, vor ajunge tot acolo.  

Însă moștenirea pe care o lași familiei tale, copiilor tăi, lumii, va fi diferită dacă faci acest efort, față de a celui care nu o face.

Și te-aș mai invita să faci un exercițiu foarte simplu: 

închide ochii 10, 20, 30 de secunde, sau cât ține vizualizarea aceasta și vorbește cu bătrâna, sau cu bătrânul de la 98 de ani.

Să vezi dacă poți să stai dreaptă/drept în fața ei sau a lui. 

Să vezi dacă din toată inima poți să-i spui:

Da, am făcut lista tuturor neputințelor mele și le-am transformat în superputeri 

Sau ești un nepoțel/nepoțică speriat/ă care caută justificări și se lamentează în explicații dând cu stângul în dreptul și privind ochii dezamăgiți, obosiți ai bătrânei sau bătrânului din fața lor? Asta le-aș lăsa.

Mădălina: Nu cred că mai există încheiere pe care aș putea să o adaug. 

Și pot doar să-ți mulțumesc pentru că ești și pentru cum ești. 

Rămân din această discuție cu faptul că mâncarea poate fi alinare, bucurie, conexiune. 

Dar poate fi și un ecou al emoțiilor pe care nu le-am ascultat suficient. 

Gândește-te că poate în spatele fiecărei mese, pofte, sau chiar în spatele fiecărui refuz de mânca se află o poveste despre tine, despre ce îți lipsește, sau ți-a lipsit și despre ce anume ai nevoie să vindeci.

Dar, înainte să te judeci pentru alegerile tale, sau înainte să îți privești corpul cu nemulțumire, ia-ți un moment și puneți întrebarea: 

Ce vreau să hrănesc dincolo de foame?

Cred că răspunsurile sunt deja în tine. Trebuie doar să le cauți.

Acest articol este inspirat din episodul 47 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcast. 

Descoperă, prin intermediul podcastului, gândirea făcută vizibilă a mai multor specialiști, antreprenori, creatori! 

Te așteaptă peste 100 de episoade, care mai de care mai reușit. 

Trimite acest articol surorii tale, prietenei, iubitului/iubitei tale, sau oricărei persoane căreia crezi că i-ar fi util.

Dacă ai ajuns până la final, vreau să-ți mulțumesc pentru atenția ta și m-aș bucura foarte tare dacă ți-ai luat un pic de timp să-mi scrii cum ți s-a părut acest articol, pentru că, față de altele, este un pic mai emoțional și aș vrea să știu dacă se potrivește acest stil cu ceea ce-ți place ție.

Mai citește și despre:

• Ce sunt Constelațiile Familiale?
• De ce nu faci banii pe care îi vrei? 

Sursa foto: Imagini generate cu AI‍