Ce te blochează să faci mai mulți bani?

„Întotdeauna ești la o abilitate distanță să-ți dublezi venitul.” – Brian Tracy spune asta și e posibil să știi deja vorba asta. Și e posibil să o și crezi. 

 Pentru Horia Radu, Master Trainer NLP și expert în comunicare, ea reprezintă un adevăr.

 Într-un moment de cotitură din viața lui, l-a pus în aplicare, transformând o perioadă grea din punct de vedere financiar, într-o oportunitate de creștere și învățare.

 Mulți oameni, în diverse momente cruciale din viața lor, menționează lipsa banilor ca motiv pentru care… nu fac, nu experimentează, nu încearcă. 

‍Dacă aș avea mai mulți bani, aș… !

 Ai avut și tu în minte fraza asta? 

Cum ar fi să schimbi perspectiva și să te întrebi: dacă secretul pentru a face mai mulți bani și a trăi într-un echilibru financiar începe cu… tine? 

Cu o schimbare de mindset, mai precis.

Cuvintele lui Brian Tracy insinuează că ar fi grozav să folosești această problemă - lipsa banilor, ca pe o încurajare să dezvolți o altă abilitate, sau mai multe, de care ai nevoie ca să poți face mai mulți bani. 

 De fapt, fraza indică un lucru simplu: schimbarea financiară începe cu o schimbare în tine.

 Și exact aceasta e și nuanța pe care Horia Radu a evidențiat-o, subliniind detalii despre: 

• Ce gândesc oamenii care fac bani cu ușurință versus cei care se chinuie financiar?
• Care este mindset-ul pe care trebuie să îl ai într-un moment de criză, cum ar fi inflația și modificările provocate de ea?
• Unde greșesc oamenii când vine vorba de bani și cum se raportează la ei?

Horia nu vorbește din cărți doar, ci din experiența lui personală cu privire la bani și din lecțiile pe care i le-a adus procesul pe care l-a parcurs pentru a-și depăși limitele, astfel încât să ajungă la un echilibru financiar.

 Vei afla de la el cum se construiesc abilități care îți pot aduce bani, cum a scăpat de blocajele la nivel emoțional venite din copilărie și cum a căpătat încrederea de a face bani în orice context este sau va fi, în viața lui. 

 În acest articol nu vei găsi tehnici avansate despre cum să faci bani, ci despre cum să îi privești ca pe o extensie a încrederii tale, despre curajul de a începe și despre pașii mici, dar siguri, care-ți aduc echilibrul financiar.

 Găsește în rândurile de mai jos acel detaliu sau idee care să-ți dea curaj să mergi înspre stabilitatea financiară pe care ți-o dorești! 

Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii cu privire la bani

Mădălina: Să vorbim despre bani! 😊

Horia, am vrut să vorbesc despre bani în perioada asta pentru că mie mi se pare că peste tot sunt în discuție, în diverse forme: bani, investiții, economie, inflație. 

Dar mi-am dorit o conversație despre… ceea ce nu se vede cu ochiul liber și, mai ales, nu prea e pomenit prin articolele despre investiții la bursă sau în imobiliare: detaliile care țin de universul emoțional, care există în creierul fiecăruia dintre noi și pe care nu-l putem separa complet, deși ne place să ne mințim că putem. 

Și încep exact așa: 

‍Care este, din perspectiva și experiența ta, cea mai mare greșeală pe care vezi că o fac oamenii legat de bani și, atenție, legătura pe care o au ei cu banii?  

‍Horia: Oamenii greșesc prin faptul că își cred mintea!

Am o vorbă pe care o spun mereu cursanților mei: toate rezultatele tale sunt un rezultat al felului în care tu îți folosești mintea. 

Astfel, modul tău de gândire, de la mindset până la convingeri, până la imperiul emoțiilor de care ai menționat, este cel care îți aduce rezultatul financiar.

‍Și o mare greșeală când vine vorba de bani este faptul că oamenii își cred mintea. 

De foarte multe ori ceea ce noi avem în mintea noastră la nivel de gând e doar un gând. Este, de obicei, programat de mediul în care trăim, de știri, surse de informare, de mentori, familie, în special prieteni. Dar nu este o realitate. 

De foarte multe ori gândul nostru despre ceva NU este o realitate a acelui ceva.

Mindest despre inflatie

Mădălina: Cum adică nu e real? Dacă eu am citit pe net trei știri despre inflație, că o să explodeze la jumătatea anului ăstuia, o să fie vai și amar de noi, cum pot să nu cred acea informație? - s-ar putea să zică oamenii care citesc cuvintele tale. La ce te referi, Horia? 

‍Horia: N-am spus să nu crezi informația, am spus să nu-ți crezi gândul despre informație. Este o diferență fantastică! 

Este exact ceea ce se întâmplă când vine vorba de observarea propriei psihologii.

Eu nu am spus că nu e adevărat că inflația va crește. 

Ba da, e realitate asta, va crește. 

Însă… acel prim gând al tău despre faptul că a crescut și va mai crește… acela contează. Pentru că el este primul care îți va alimenta emoția conectată la informație. Iar această emoție va declanșa comportamentul tău ulterior. 

Explic mai concret: 

Prima oară când a apărut inflația, eu m-am panicat. M-am impacientat pentru că mie îmi plac banii. 

Dar am ales să întreb experți financiar despre ce urmează. 

Ce mi-au spus toți oamenii la care m-am dus pentru asta a fost unanim:

Inflația va avea niște efecte. Unele dintre cele care se dau la știri. 

Scade puterea de cumpărare, cresc prețurile imobiliare. 

Este rău, dar unii câștigă din inflație. 

Dacă ai cunoștințele necesare, un mentor, educație, dacă ai răbdare și vine Horia și spune să nu-ți crezi mintea 

ca primă reacție când vine câte o veste nasoală, poți să prosperi în inflație.

Și atunci mi-am calmat mintea. 

I-am zis: Bun. Inflație. Vine, e aici. Și ce? 

Și în acel moment mintea mea a pornit un alt film. Unul care m-a dus înspre soluții, nu înspre frica ce părea să fie singura emoție logică când auzi că va fi… rău. 

Se poate să fie. 

Dar se poate și să fie bine. 

Cum fac să fie bine? - pe asta era focusul meu. 

‍La fel poate face oricine: orice informație care vine spre tine va porni niște reacții în mintea și corpul tău. 

‍TU ai de ales. 

‍Poți să-ți educi mintea pentru ca atunci când apare informația să controlezi reacția ta la informație. Nu să te domine ea. 

Nu informația este cea care îți declanșează emoția, ci gândul tău despre acea informație și acel eveniment.  

Nu informația despre inflație e problema. Ci gândul care a apărut în mintea ta imediat după ce ai citit informația. 

La asta mă refer când spun să nu îți crezi mintea. 

Ce sunt banii, de fapt?

Mădălina: Horia, se spune că banii sunt un instrument. O informație și asta, care vine spre cititorul nostru. O informație care va declanșa un gând sau o colecție de gânduri. 

Care este felul echilibrat de a integra această informație? 

‍Horia: Nu sunt în totalitate de acord cu vorba asta, să știi. 

Banii sunt un instrument, da. 

Totuși, din punctul meu de vedere, definiția mai potrivită este că banii sunt o consecință, nu doar un instrument. 

Mai exact, banii sunt o consecință a valorii pe care tu o poți oferi, prin abilitățile tale, societății.

Eu am fost bugetar, adică am lucrat la Stat, 12-13 ani. 

Aveam 2 împrumuturi la bănci. 

Și a trebuit să-mi vând motocicleta ca să pot plăti un curs prin care speram să-mi dezvolt noi abilități, TOCMAI ca să ies din acel context financiar. 

Așadar, ceea ce-ți împărtășesc aici NU e din cărți. Vorbesc din propria experiență.

‍Iar ce mi-a schimbat fantastic de mult rezultatele financiare a fost schimbarea din mintea mea!

Concret, am făcut trecerea de la convingerea “Banii sunt un salariu pe care angajatorul meu este obligat să mi-l dea!”  la convingerea “Banii sunt o consecință a valorii pe care eu reușesc să o traduc pe limba și pe înțelesul altora, care au fost dispuși să mă plătească pentru acea valoare.” 

‍Valoarea la care mă refer poate să fie cea pe care o oferi angajatorului tău sau unor clienți - când lucrezi ca Freelancer sau Antreprenor. 

De asta spun atât de convins că Banii sunt da - un instrument, dar mai degrabă o consecință. 

Criza din 2008 și cum a funcționat ca moment de trezire și acțiune pentru Horia

Horia: În 2008 când, la fel ca mulți alții, am fost pus în fața crizei economice am auzit așa: “Crește inflația. Eu nu am bani.”  

Când s-a trecut la epurarea sistemului de Stat, atunci, în criză, decizia despre cine rămâne și cine pleacă nu a fost una strategică. A fost… pe favoritisme. 

Eu eram, atunci, un tânăr venit din facultate. Lucram în sistem de un an, abia, și-a trebuit să dau un test de 25 de întrebări, test menit să departajeze cine rămâne și cine pleacă. 

Dacă picai, indiferent de vechime, plecai din sistem. 

Am luat testul. 

Și-a fost bine! S-a simțit bine că l-am luat. 

Dar m-am întrebat: Ok, și dacă peste o vreme mă dau ăștia afară, cum i-au dat pe atâția alți colegi… eu ce fac mai departe?

Răspunsul a fost: NU ȘTIU!

A usturat teribil să conștientizez acel Nu știu. 

Pentru că mi-am dat seama că eu sunt dependent de un sistem care poate să moară sau să decidă orice, oricând. 

Iar acea conștientizare a pornit un proces de introspecție și mi-am pus următoarele întrebări:

Ce am eu de oferit altora?

Ce știu să fac, care să folosească altora?

Cui pot să-i ofer ce știu eu să fac?

Și după ce mi-am pus aceste întrebări am decis că e momentul să investesc în abilitățile mele. 

Nu aveam nevoie de aceste abilități la locul de muncă. 

Dar ȘASE ani am investit timp, bani și energie ca să învăț copywriting, public speaking, vânzări, marketing. 

Am folosit contextul de a fi angajat, ca să-l pregătesc pe cel în care aveam să nu mai fiu angajat. 

A durat trei-patru ani până să simt că a dispărut frica de a fi dat afară din sistem. 

A dispărut nu pentru că m-aș fi înfipt eu în sistem mai bine. A dispărut pentru că știam că am abilități care mă vor ajuta să găsesc soluții dacă sau când voi alege să ies din sistem. 

Liniștea asta… a contribuit categoric la felul în care mă raportam la bani. 

Cum te influențează ceea ce știi din copilărie despre bani?

Horia: Sunt două componente pe care le percep importante atunci când vorbesc despre relația unui om cu banii: 

• abilitățile pe care le are acea persoană și valoarea pe care o poate oferi celor din jurul său; 
• lumea psiho-emoțională și ce cuprinde ea, când apare în discuție conceptul “bani”. 

Mulți dintre noi, copii fiind, nu am știut ce înseamnă banii la nivel de explicații. 

Observam, poate, că sunt discuții în casă despre bani, că banii sunt ceva ceea ce e de dorit, dar de obicei creează probleme, mai ales pentru că nu erau niciodată suficienți.

Când un copil crește auzind asemenea conversații în lumea lui interioară - din perspectivă psiho-emoțională, se va atasa de conceptul “bani”, și nu de valoarea lor. 

Adică în loc să-i perceapă ca fiind un instrument… 

În loc să-i vadă ca pe o consecință a unor procese, a unor schimburi… 

În loc să integreze faptul că sunt necesari, că aduc confort… 

Copilul va atașa emoții - angoasă, frică, reticență, disconfort, legat de “bani”. 

Voi exemplifica printr-o poveste interesantă, de acum câțiva ani, despre niște copilași care au venit în vizită la rude de Crăciun.

A fost o vizită neanunțată, din scurt. 

Bunicul în casa căruia se întâmpla această vizită pregătise deja cadouri pentru copiii despre care știa că vin. 

Dar pentru cei care au venit în ultimul moment nu avea cadouri. 

Fiind bunicul comun al tuturor nepoților și-a dorit să compenseze lipsa cadourilor prin… bani. 

Le-a dat bancnote de 200 lei copiilor pentru care nu avea cadouri, copiii fiind mici, aveau între 3 și 5 anișori. 

Micuții au început să plângă aproape instant! :) 

Bancnota era de 200 lei. Era mult. Era gestul bunicului de a le arăta că-i iubește. 

Dar pentru copii… acea bancnotă, acea cifră NU însemna nimic. 

Erau bani. Valoroși pentru unii, complet fără sens pentru alții. 

Din acea poveste reiese și asta.

Dar mai reiese și o altă întrebare: ce au atașat copiii respectivi, prin această poveste, de bani? 

Ce s-a înscris în mintea unui copil care a primit bani în loc de cadou și-a simțit că nu e iubit? 

Toate momentele de acest fel din copilăria fiecărui adult de azi conectează de conceptul “bani” niște emoții și convingeri, cele mai multe dintre ele inconștiente. Dar sunt acolo. Mereu sunt acolo. 

Ce cred despre “bani”  oamenii care îi fac ușor și știu să-i multiplice? 

Mădălina: Hai să intrăm în detalii. Să vorbim exact despre aceste convingeri! 

Ce își spun oamenii care au bani, fac ușor bani, îi păstrează ușor și știu să-i și investească?

Horia: Majoritatea, cei echilibrați, gândesc lucruri bune despre bani: 

• că sunt buni;
• îi percep ca fiind o unealtă eficientă;
• îi văd ca fiind conectați la valoarea pe care ei o aduc celor din jurul lor; 
• sunt îndrăgostiți de conceptul de “bani”, la modul sănătos. 

Cei care nu simt asta, cei care nu se percep pe ei ca fiind prosperi financiar, simt, de cele mai multe ori, frică atunci când se gândesc la “bani”. 

Și îți dau un exemplu despre mine.

Am lucrat, la un moment dat, la un curs. 

Foarte mult am lucrat ca să-l creez și susțin. 

A ieșit foarte bine! Iar la final oamenii au venit să îmi plătească restul de bani pentru înscrierile lor (așa se făcea pe atunci) în mână. Direct. 

S-au strâns, atunci, pe loc, ceva bani. 

Mulți pentru mine. Îmi amintesc că nu mi se închidea portmoneul și a venit în mintea mea un gând: 

‍Eu nu merit acești bani. 

Categoric îi meritam! 

Evenimentul a ieșit extraordinar. 

Iar oamenii îmi spuneau asta și plăteau acei bani cu bucurie. 

Dar eu eram panicat. 

De ce? 

‍Pentru că eram antrenat de mediul în care am crescut, de propriile mele convingeri, de propriul meu dialog interior… să-mi fie frică de bani.  

Așa că asta simțeam în momentul în care i-am văzut ai mei. 

Asta se întâmplă când nu ne simțim confortabil cu un anumit nivel de venit financiar. 

Cei care cred în prosperitate financiară, cei care au un raport bun legat de conceptul “bani”  simt confort. Nu frică. 

‍Și asta este legătura între banii pe care-i faci (sau nu) și emoțiile tale.

Îți mai dau un exemplu care arată cum ne programăm mintea și emoțiile, când e vorba despre “bani”: 

Ai auzit și tu propoziții de felul: 

• Ai o voce de invidiat!
• Ai o mașină de invidiat! 
• Ai o situație financiară de invidiat! 

Când cineva spune: “E de invidiat ceea tu ai și eu nu am.” emoțiile care apar în subconștient NU sunt de admirație, de respect. 

Emoțiile conectate de asemenea fraze și convingeri sunt de ciudă, de frustrare, de disconfort. 

Fă un exercițiu simplu: observă CE spui propriului tău subconștient când vorbești despre ceva ce, aparent, admiri. 

Fie că e vorba despre bani, despre o femeie frumoasă, soție sau soț frumoși, cuplu, casă, mașină, copil fain. Orice admiri. 

‍Ce-i spui minții tale, de fapt? 

Eu cred că, atunci când atunci când apare invidia în ecuație transmiți că tu nu vrei asta (unde “asta” = orice admiri, aparent) pentru că uite cât nasol te simți doar privind asta sau pe cineva care are deja acel lucru. 

‍Mădălina:  Pentru că invidia NU este o emoție care să înalțe pe nimeni. 

‍Horia: Absolut!

Am auzit fraza asta inclusiv la televizor, la un concurs muzical: Ai o voce de invidiat! - spunea juratul. 

Iar eu mă gândeam: Cum ar fi să aibă o voce de ADMIRAT?! 😊

Cum se simte și ce își spune cineva care are un blocaj emoțional legat de bani?

Mădălina: Horia, cum se simte, ce simte, ce își spune sau ce cuvinte folosește cineva care are un blocaj emoțional, conștient sau nu, legat de bani?

Horia: Ce voi spune în continuare nu este ceva universal-valabil, este o presupunere a mea, personală:

‍Din experiență personală, majoritatea oamenilor care NU fac bani au o convingere care le spune: EU NU MERIT MAI MULT!

Eu, de exemplu, toată copilăria mea am auzit: “Ești brânză bună în burduf de câine.”

În traducere: “Ești simpatic, ai potențial, dar nu o să reușești mare lucru în viață.“

Crescând cu asta, auzind asta iar și iar, mi s-a instalat foarte adânc senzația de “Eu nu merit prea multe.” 

Iar ulterior, în timp, am învățat că asta a dus la sindromul impostorului - sindrom cu care mă lupt și acum. 

Pentru că atunci când în interior apare conflictul… va câștiga emoția, pentru că e mai puternică, nu gândul rațional care spune “Hai, mă, Horia. Nu mai ești copil. Tu îi crezi pe oamenii ăia?”

Rațional are sens să nu cred cuvintele unor oameni care spuneau fără sens ce spuneau.

Emoțional e foarte cunoscută starea respectivă în mine, TOCMAI pentru că de atâția ani e în mine. 

Există oameni care nici măcar nu au dialogul între cele două - între rațional și observațiile despre ce spune, automat, emoționalul. 

Și atunci cred ceea ce le spun alții, că ei nu merită. 

Nici măcar nu știu că POT să-și pună întrebarea: Chiar doar atât pot face? 

De cele mai multe ori răspunsul este: Nu. Nu asta e TOT ce poți să faci. Poți mult mai mult. 

Îmi place tare mult un citat de-al lui Brian Tracy: 

‍Întotdeauna ești la o abilitate distanță să-ți dublezi venitul.

Mi-a stat mintea când am auzit asta prima dată și mi-am dat seama de un lucru: 

După cum spuneam mai sus, pe parcursul anilor, mi-am dezvoltat mai multe abilități - copywriting, public speaking, carismă, extraversie și așa mai departe. 

Partea interesantă este că de fiecare dată când am dezvoltat o nouă abilitate, venitul meu aproape întotdeauna s-a dublat.

‍Mădălina: Da, se face legătura între faptul că o abilitate în plus, a ta, integrată în tine, are ca și consecință banii, care vin în plus. 

Însă pentru foarte mulți oameni e invers - Trebuie să am bani ca să-mi dezvolt o abilitate. Asta cred ei. 

Dar eu văd asta ca pe o scuză. Mai ales, azi. 

‍Horia:  Absolut! Complet de acord. 

În prezent, pe internet, găsești un miliard de materiale extrem de valoroase gratuite: cărți, cursuri copiate sau nu, platforme, YouTube etc.

Ai instrumente prin care să-ți dezvolți acele abilități care să-ți aducă mai mulți bani. Dar e musai să crezi că poți și să vrei. 

Un moment în care Horia n-a fost bine, financiar 

Mădălina: Îți amintești un moment în care ai fost foarte jos din punct de vedere financiar? 

Te întreb pentru că ce-mi doresc este să-ți faci gândirea vizibilă despre cum gândeai în momentul respectiv, în care erai jos, despre bani, despre tine, despre relația dintre ce știi să faci și banii pe care îi ai. 

Horia: În 2009, după povestea pe care am menționat-o mai devreme, am intrat într-o depresie profundă din care nu reușeam să ies. 

Au fost luni de zile în care am stat în starea asta, în care absolut totul devenise repetitiv, rutină, nu mai suportam mediul în care lucram, deși îmi plăcea ce făceam… și nu mai vedeam o cale de ieșire. 

Literalmente credeam că asta va fi viața mea, de acolo, din acel fel de a trăi, am să ies la pensie.

Ce am știut să fac atunci a fost să pun sub semnul îndoielii această convingere: 

• Chiar DOAR atât se poate? 
• Chiar DOAR pentru atât m-am născut?
• Nu e nimic în plus ce pot face? 

Așa s-a născut un principiu pe care și acum îl predau și fac tot posibilul să-l dau cât mai multor oameni: 

Pune-ți întrebarea: care este regretul pe care o să-l am peste 15, 20, 30 de ani dacă nu fac ceea ar fi nevoie să fac ca să ies din această dinamică (oricare ar fi ea, legată de carieră, bani, loc de muncă)?

Pe lângă aceste gânduri atunci, în căutările mele, mi-a venit în minte un șef de-ai mei: bărbat, îndoctrinat, închis la minte, rigid, chițibușar, manipulator.

Mintea mi-a zis: Uite, așa o să ajungi și tu, dacă nu schimbi nimic - plafonat, rigid, depresiv și, cel mai probabil, neîmplinit și ofticat. 

Ce-am simțit atunci? 

S-a evaporat orice stare depresivă care mă ținea captiv. 

În locul ei a apărut furia. 

Din depresie am dat-o în furie. 

Ceea ce a fost foarte bine pentru că furia este un combustibil.

‍Frustrarea și furia pot fi combustibil. 

Dacă le orientezi în direcția corectă, ești rachetă! 

Din momentul acela am început să observ că dispare starea depresivă și am început să merg în acțiune. 

În plus, ca alternativă pe care eu n-am avut-o atunci, dar o recomand acum: psihoterapia este mană cerească, azi, în societatea în care trăim. 

Nu e nevoie să treci prin orice fel de provocare a vieții tale singur. Și sunt mulți specialiști pregătiți și dispuși să te ghideze. 

Cum scoți la suprafață și vindeci gândurile și convingerile pe care le ai cu privire la bani?

Mădălina: Am tot discutat despre bani, dar cum se antrenează mintea și universul emoțional al unui om care își dorește să facă mai mulți bani? 

‍Horia: Prin introspecție sau, dacă ești extrovertit, apelează la un ghid, un coach bun, un psihoterapeut sau chiar un duhovnic.

Un alt lucru pe care poți să-l faci (la mine a dat rezultate): găsește un context profesional în care valoarea este să servești altor oameni. 

Când te pui, la nivel de convingere și principiu, în slujba altora ca să faci bani, dar nu dependent de asta, vei fi surprins/ă cât de mulți oamenii vor începe să se întoarcă spre tine, inclusiv financiar. 

Încurajez deseori în cursurile și programele mele oamenii să aleagă un preț, pe care-l consideră ei corect, pentru produsul sau serviciul lor - indiferent că e o ședință de coaching, o carte, un curs. Dar le mai spun și să ofere cel puțin DUBLU, ca valoare, și ca rezultate pe care le generează celor care-i plătesc. 

În momentul în care faci asta, la nivel de principiu și filosofie, se transformă lumea.

Este inevitabilă prosperitatea financiară când integrezi acest principiu corect. 

Nu doar îl spui, teoretic. Trebuie să-l crezi, să-l simți. 

Mie, personal, asta mi-a adus prosperitatea financiară mult mai rapid decât orice schemă de îmbogățire. Și-am citit despre multe! 😊

Cum faci, când ți-e greu, să-ți amintești că banii sunt consecința unui context în care tu ai generat valoare pentru ceilalți?

Mădălina: Această discuție cuprinde, văd, principiul șlefuitorului de diamante: dacă vrei să experimentezi / trăiești / ai ceva, oferă-le altora ceea ce vrei tu să experimentezi / trăiești / ai .

Cum faci, când ți-e greu, să-ți amintești că banii sunt o consecință a unui proces în care tu ai generat valoare pentru alții?

‍Horia: De obicei, când oamenii își propun ceva se concentrează pe bani, venit, prosperitate, mașină, casă, cuplu, copii, statut, business, slăbit etc.

Se concentrează pe rezultatul final, adică pe ceea ce vor să obțină și cât va dura până ajung acolo. 

Se apucă de sală, de învățat abilități etc., dar după 3-5 zile le scade entuziasmul, se duce motivația și revin la ce făceau înainte, ceea ce este o greșeală.

Dar este felul natural de a funcționa al creierului. 

Rezultatul la care visezi e prea departe, acum, azi, iar mintea ta vrea să se concentreze pe ce e mai aproape, ca să te bucuri mai repede. 

Îndemnul meu este să-ți aduci aminte de progresul pe care l-ai făcut, poate chiar în ziua aceea, indiferent cât de mic. Important este să fie constant pentru că asta te va aduce la rezultatul final.

E la fel de valabil și când vine vorba de prosperitate financiară.

Compară-te cu cine erai 5-10 ani în urmă și îți garantez că o să sesizezi un progres. 

Fie în bani, fie în calitatea vieții tale - susținută de bani, fie în locul de muncă. 

‍Când te concentrezi pe progres îți alimentezi entuziasmul, iar asta te ajută să continui, până ajungi la rezultatul pe care ți-l dorești - fie el emoțional, fizic sau financiar. 

‍Dar e important să conectezi lumea emoțională de cea, aparent, rațională, mtematică. Pentru că emoțiile tale dictează câți bani ai, faci sau cum îi faci. 

Și tot ele îți sunt sprijin când decizi că vrei mai mult.

Există soluții indiferent în ce context ești în momentul de față.

‍Acesta e mesajul pe care să-l iei cu tine din acest articol. 

Indiferent care este dinamica ta cu banii, dacă e ceva ce nu-ți place în acest moment, există soluții. 

De la cursuri, programe, tabere, la cărți, episoade de podcast, sesiuni de coaching sau consultanță, la oameni care caută să angajeze oameni cu abilități pe care, poate, tu le ai. 

Cere ajutor! 😊

Dacă nu vezi soluțiile, dacă nu le găsești, scrie-i lui Horia și într-o formă sau alta te va ghida, atât cât știe și poate. 

Acest articol este inspirat din episodul 64 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcast. 

Iar dacă ți-a plăcut gândirea lui făcută vizibilă să știi că în Thinking Made Visible avem mai multe episoade cu el și sunt unele dintre cele mai ascultate și apreciate, dintre toate. 

Ascultă-le, ca să completezi perspectivele pe care le-ai citit aici! 

‍