Ce te blochează să faci mai mulți bani?
Descoperă cum să depășești blocajele care te impiedica sa faci mai multi bani
Află cum gândirea făcută vizibilă te poate ajuta în business și în parenting
Căutările unui om care vrea să atingă succesul par că nu se termină niciodată.
De la sfaturi de prin online, la cărți ale marilor înțelepți, la grupuri de lucru și brainstorming… căutăm constant trucuri și scurtături care să ne ajute să atingem acest succes.
Categoric, primul pas, pentru fiecare dintre noi, este să ne definim ce înseamnă succes pentru noi.
Suntem diferiți, deci și definițiile noastre vor fi.
Dar după ce definești succesul?
Cum faci după, zi de zi, iar și iar, în diferite contexte, ca să te apropii de acel succes?
Și dacă… secretul pe care îl cauți implică ceva mult mai simplu decât îți închipui?
Dacă devine mai ușor să ajungi la succes atunci când îți faci gândirea vizibilă?
În minutele ce urmează ai să descoperi cum a ajuns la succes Urania Cremene - unul dintre cei mai apreciați specialiști în parenting de la noi din țară și omul care a adus conceptul thinking made visible în viața Mădălinei Vasiu, creatorarea podcastului cu același nume.
Urania a împărtășit detalii din călătoria ei personală:
Dar și din partea profesională:
Citește cu mintea deschisă și caută, între cuvinte, răspunsuri care se potrivesc și în căutările tale!
Urania: Sunt un om pasionat de învățare.
Am citit foarte devreme, de la 5 ani și o fac în continuare deoarece am această mare pasiune a trezirii de aha-uri! în mintea mea. Îmi plac foarte mult întrebările, mai mult decât răspunsurile, iar asta mă face să iubesc foarte mult experiențele.
Îmi place să ies din tipare, să cunosc oameni noi, să călătoresc să citesc despre concepte care nu-mi sunt familiare și să-mi las mintea să facă conexiuni acolo unde ele nu sunt evidente și asta îmi place cel mai mult: când am eu propriile aha-uri! și reușesc mai departe să le explic și celorlalți.
Mădălina: Dacă ar fi să te întrebe cineva care sunt “rolurile” în care trăiești fiecare zi, cum ai răspunde?
Urania: Cred că sunt multe dintre cele pe care le îmbrăcăm cu toții.
Sunt mamă, sunt soție, prietenă, iubita iubitului meu, sunt prietena prietenilor mei, sunt teacher - cum îmi place mie să spun.
De asemenea, sunt femeie într-un mod, cred eu, foarte echilibrat, un pic atipică, care conduce bine mașina :), care își bagă nasul în discipline care sunt mai degrabă masculine, cum ar fi leadership-ul, economia sau sociologia.
Mădălina: Că tot ai pomenit de leadership. Hai să ne întoarcem în urmă, câțiva ani. Tu ai fost Trainer de Leadership mulți ani, nu-i așa?
Urania: Așa este, da, din 2003.
Mădălina De ce ai ales această meserie, atunci?
Urania: Nu a fost o alegere. Meseria asta m-a ales pe mine, într-o perioadă când a fi trainer era ceva foarte nou.
În 1998 făceam parte dintr-un Departament de Resurse Umane într-o poziție de asistent, dar în același timp eram și studentă la Drept. Și căutam, pentru hotelul în care lucram atunci, un Training Manager.
Am susținut foarte multe interviuri în perioada respectivă căutând acest om și nu l-am găsit, pentru că nu existau profesioniști în acest domeniu atunci.
Și fiind în fața unui flip chart, în fața întregului management al acestui hotel (care era format din expați), trecând prin candidații pe care eu îi văzusem și explicându-le acestora care sunt plusurile și minusurile fiecăruia, directorul general de atunci care era austriac, a spus:
Tu o să fii Training Manager. Ai tot ce-ți trebuie: știi să vorbești, ești coerentă, ai carismă, stai bine în picioare, explici foarte bine, ești logică. Te pregătim să faci treaba asta!
Și aveam 21 de ani. Wow!
M-au trimis la Bruxelles unde am stat 3 săptămâni și m-au învățat ce înseamnă să faci training, cu tot ce presupune asta, după care m-am certificat ca Master Trainer și am predat cursuri de Leadership.
Mădălina: Poți să-mi împărtășești câteva dintre principiile de Leadership pe care le predai atunci?
Urania: Erau peste 30 de cursuri pe care le predam, despre toate acele competențe pe care cei mai mulți dintre noi astăzi le vedem în fișa postului oricărui Middle Manager.
Atunci erau foarte noi aceste competențe, nimeni nu auzise de ele, iar eu predam despre:
Madalina: Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că principiile acestea se aplică și în relația părinte-copil?
Urania: A fost o călătorie interesantă până la zona de parenting. :)
Ce am constatat, în lucrul cu Middle și Top Managerii din România, și din alte țări, a fost că anumite abilități pe care ei le aveau și care îi făceau străluciți, extraordinari, erau… abilități pe care nu le învățaseră niciunde.
În plus am identificat un element comun la toți acești oameni care au reușit în viața lor: stima de sine.
Și m-a interesat foarte mult să înțeleg ce e în spatele încrederii în propria persoană.
Călătorind mult am constatat și că noi, românii, avem o reală problemă cu stima de sine. Nu avem încredere în noi și nu avem încredere în ceilalți. Ne e greu să ne lăsăm în baza deciziilor celorlalți dacă nu sunt parte din familie.
Și atunci am început să citesc despre rădăcinile acestor abilități, cum se nasc ele în noi, de ce unii oameni au încredere în ei și alții deloc.
În mod evident… am ajuns în copilărie, în etapele de creștere și am început să citesc despre psihologia copilului.
Am adăugat ulterior informații despre neuroștiințe și felul în care experiențele din copilărie ne modelează viața fiecăruia dintre noi.
Urania: Marele AHA l-am avut în 2007, când mi-am petrecut două săptămâni de concediu cu două familii de prieteni care aveau, fiecare, câte doi copii.
E un episod important pentru că experiența a fost o piatră importantă în ce am devenit ulterior.
Cred că foarte puțini oameni își fac vacanțele cu familii cu copii dacă nu au ei copii… Dar eu am mers.
Mădălina: CE-ȚI VENI?
Urania: Așa s-a întâmplat!
A fost o experiență nouă și pentru mine.
În aceste două săptămâni am observat tot soiul de comportamente: refuzurile, datul din picior, tantrumurile, conflictele între copii, conflictele între părinți, discuții, abordări diferite de la unul la celălalt.
Astfel, am observat oboseala părinților, bâjbâiala lor continuă, întrebările pe care le aveau, faptul că nu îi simțeam relaxați în niciun moment din zi, cu excepția serilor târzii când copiii erau deja în pat.
Și mi-am dat seama că nu știm să ne creștem copiii, de fapt.
Mi-am pus un mare semn de întrebare mai cu seama că acești patru oameni erau Manageri, Antreprenori, doi dintre ei erau CEO de Corporații și le ieșea foarte bine treaba de management la job, dar cu copiii… mai puțin.
Și atunci s-a întâmplat un MARE CLICK în mintea mea:
Mi-am dat seama că foarte multe dintre aceste abilități pe care eu le predam adulților, se potrivesc extraordinar de bine și în comunicarea cu un copil,
doar că ei nu vedeau această legătură directă.
Am încercat, în acele două săptămâni, să comunic pe aceste tipare cu acei patru copii și am observat că ei percutau la acest soi de mesaj. Adică înțelegeau, erau liniștiți, ascultau, era fain cu ei, la un loc.
Și atunci am făcut legătura între felul în care noi ne dezvoltăm - abia la vârsta adultă, din păcate, și felul în care am putea, de fapt, să ne creștem copiii încă de la început, pe aceleași principii pe care, adulți fiind, plătim cu bani și timp să le învățăm.
Madalina: Make your thinking visible, for I cannot see it.
Asta este fraza pe care am auzit-o acum mulți ani de la tine, în primul seminar de parenting pe care l-am organizat împreună. E una dintre poveștile care, și azi, după 11 ani de când am auzit-o, îmi face piele de găină și-mi aduce o emoție tare faină în corp.
Îmi mai zici încă odată povestea? 😊
Urania: Cu drag!
Și pentru mine a fost un mare aha! semnificația acelei povești, să știi!
Era anul 2003 și eram în Germania.
Lucram la un proiect de schimbare de cultură organizațională, într-o organizație cu sute de angajați, având un rol crucial în acest proiect.
Într-o vineri seara, când eram încă la birou… era foarte târziu, cred că era ora nouă deja… eram în biroul meu, cu picioarele pe birou, cu ochii în tavan, gândindu-mă pe unde scot cămașa, pentru că eram în mare întârziere cu acest proiect.
Și la un moment dat am auzit un ciocănit în ușă.
A intrat Directorul General, și el lucrând până târziu, și m-a întrebat:
Ce faci tu la ora asta la birou? De ce nu ești acasă?
Și eu i-am răspuns foarte sincer: Mă gândesc!
Iar el a spus: Foarte bine că gândești, pentru că ăsta este și motivul pentru care ești plătită - să gândești. But make your thinking visible, for I cannot see it! (fă-ți gândirea vizibilă pentru că eu nu o pot vedea).
Așa cum era firesc, Directorul General voia să vadă:
Mi-am dat seama atunci că foarte multe dintre procesele care ne ajută să fim extraordinari, să rezolvăm probleme, să ne gestionăm emoțiile sau timpul, să devenim mai buni în fiecare zi, fac parte dintr-un proces de gândire care nu e deloc vizibil în afară.
Și ăsta este motivul principal pentru care ne este atât de greu să învățăm toate aceste abilități: pentru că nu ne dăm seama ce face, concret, o persoană în mintea ei de reușește să se organizeze atât de bine.
Și ce lucru extraordinar putem face făcându-ne gândirea vizibilă în așa fel încât ceilalți din jurul nostru să aibă acces la cum gândim cu adevărat anumite procese care ne duc spre rezultatele pe care ni le dorim.
Mădălina: Nu cred că există o cale mai potrivită să evidențiezi cum anume ai transpus tu în parenting și cum arată gândirea făcută vizibilă asupra unui copil, decât povestea cu Amos, fiul tău, și ananasul de la grădiniță.
Și mi-ar plăcea să spui respectiva poveste pentru reacția pe care a avut-o Amos, dar și să spui ce a fost în mintea și în acțiunile tale, până în acel moment pentru ca acel moment să existe.
Urania: Acest principiu, fă-ți gândirea vizibilă, a fost temelia principală prin care l-am educat pe Amos, copilul meu.
Concret: am vorbit în continuu despre ce fac și de ce fac un anumit lucru.
De când mă trezeam dimineața, începeam să îi spun de ce aleg să pregătesc micul dejun într-o anumită ordine, de ce îmi aleg anumite haine sau pantofi etc.
Tot ce făceam, explicam.
Iar această comunicare a dat rezultat, rapid.
Episodul pe care îl menționezi tu a fost un mare WOW.
S-a întâmplat în jurul vârstei de 3 ani la el, când mergeam către grădiniță. Eram în mașină, noi doi.
La 9 dimineața, în fiecare vineri ei aveau la grădiniță o activitate cu o tematică diferită care se numea Show and tell (arată și povestește).
În această vineri era despre fructul preferat al fiecărui copil.
Eu am stabilit cu Amos că vineri, în drum spre grădiniță, ne oprim la magazin să cumpărăm un ananas - fructul lui preferat, urmând să ajungă cu el la grădiniță la ora 9 când începea activitatea.
Doar că în dimineața respectivă am ieșit din casă mai târziu decât de obicei și pe drum mi-am dat seama că… nu avem cum să ne și oprim la magazin și să și ajungem la timp la grădiniță.
Așa că i-am spus:
Amos, suntem în întârziere, nu avem cum să ne și oprim la magazin, și să și ajungem la 9 la grădiniță.
Ai de ales: fie te duc la grădiniță să fii acolo la 9, să nu ratezi activitatea, dar fără ananas, fie ne oprim să cumpărăm ananasul, dar vei întârzia la activitatea asta cel puțin 10-15 minute. Ce alegi?
La care el se gândește și zice:
Auzi, mami? dar ce-ar fi dacă mă duci tu pe mine la ora 9 să fiu eu acolo la grădiniță când începe activitatea, te-ntorci tu la magazin, îmi cumperi ananasul, mi-l aduci la grădiniță și îi spun eu educatoarei să nu vorbesc primul?
Am rămas înmărmurită.
Pentru mine a fost un moment WOW!
Mi s-a părut extraordinar că un copil de 3 ani poate gândi o astfel de soluție.
Mădălina: E una dintre poveștile mele preferate și o folosesc atunci când lucrez cu echipe de adulți și vreau să îi încurajez să-și facă gândirea vizibilă - așa cum de atâtea ori faci și tu.
Ai făcut trecerea, ulterior, de la Trainer de Leadership la Trainer Specialist în parenting. Cum a fost, emoțional, să faci asta?
Urania: A fost grozav! Emoțional m-am simțit în apele mele total.
Cea mai mare parte a Managerilor care veneau la cursurile mele, cu puține excepții, erau trimiși la aceste cursuri.
Era ceva ce trebuia să faci, se bifa un calendar de cursuri și erai în acea sală.
Drept urmare, de îndată ce am început să predau cursuri părinților, pentru mine a fost extraordinar pentru că ei voiau să fie acolo, nu pentru că erau trimiși, ci pentru că aveau probleme de rezolvat și pentru că îi interesa atât de mult relația cu propriul copil încât îmi sorbeau fiecare cuvânt și adresau multe întrebări.
Mădălina: Ți-a fost frică să intri într-o lume în care știai sau bănuiai că va trebui să te confrunți cu multe frici sau preconcepții?
Urania: Mie nu mi-e frică! 😊
Adică sigur că mi-e frică… dar eu în esență sunt un om foarte curajos.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că am înțeles foarte devreme că un om care e curajos nu e unul care nu simte frică, ci e unul care se uită la această frică, o înțelege, o rupe în bucăți și trece peste ea.
Asta nu înseamnă inconștiență, înseamnă asumare.
Nu mi-am propus să schimb lumea singură. Mi-am propus să schimb lumea cu ajutorul oamenilor la care informația face click - ACEI OAMENI FAC SCHIMBAREA. Eu doar sunt contextul care ajută ca asta să se întâmple.
Mădălina: În ceea ce predai tu vorbești des despre Teoria Autodeterminării. Pornind de la nevoile universale ale oamenilor vorbești, iar și iar, despre ce avem de făcut ca să fim în echilibru.
Ce este Teoria Autodeterminării?
Urania: Mi-a plăcut la nebunie această teorie! Și o să explic de ce
Am citit mult de-a lungul timpului, ca să înțeleg mai multe despre oameni și ce ne face să ne comportăm așa cum ne comportăm.
Teoria Autodeterminării, scrisă de dr. Richard Ryan și dr. Edward Deci spune că fiecare ființă umană se naște cu trei nevoi psihologice de bază:
Indiferent de sexul nostru, de religie, rasă, sau de cultura din care provenim, toți ne naștem cu aceste nevoi. Ceea ce este fabulos!
Aceste trei nevoi funcționează împreună și atunci când ne sunt satisfăcute se instalează, în fiecare dintre noi, o stare de bine, de echilibru.
Mi-am dat seama că acesta ar trebui să fie țelul ultim al unei ființe umane. Atingerea stării de echilibru, nu de fericire - așa cum o înțelegem cei mai mulți dintre noi, ci de echilibru constant.
Mădălina: Știu că ai avut o întâlnire cu cei doi cercetători - dr. Richard Ryan și dr. Edward Deci. Le-ai spus că ai creat, pe baza cercetării lor, o metodologie întreagă. Care a fost reacția lor?
Urania: M-am aflat într-o sală cu 700 de cercetători din toată lumea, care veneau din diferite domenii și toți vorbeau despre cum au pus cercetarea la treabă.
De exemplu, cei din domeniul sportiv au vorbit despre cum funcționează creșterea performanței unui sportiv folosind teoria autodeterminării, alții au vorbit despre aplicarea teoriei în educație, în sociologie, în domeniul dinamicii familiale și așa mai departe.
În schimb, nu exista nicio metodologie în domeniul parentingului, în relația părinte-copil bazată pe teoria autodeterminării.
Și am avut îndrăzneala și curajul să mă duc să le povestesc despre faptul că eu, din România, nefiind un cercetător, am creat o metodologie întreagă bazată pe Teoria Autodeterminării.
Au făcut ochii mari amândoi și au vrut să știe mai multe despre cum fiecare tehnică satisface o nevoie sau alta și cum, de fapt, toate trei împreună ar crea un copil / viitor adult echilibrat.
Le-a plăcut fantastic de mult treaba asta și, evident, că și-au dorit să vadă programul.
Mădălina: Care a fost gândirea din spatele deciziei de a face un Program Online pentru părinți ?
Urania: În momentul în care am început să predau parenting am făcut-o așa cum știam să o fac: cu 12-15 oameni în sală, în weekend-uri, de dimineață până seara.
Și mi-am dat seama că nu am cum să am un impact așa picătură cu picătură, nu am cum să fac asta cu toate familiile în interiorul cărora aș vrea cu adevărat să produc un impact, iar pariul pe care l-am făcut cu mine a fost să produc o schimbare de mentalitate în România, să reușim să ne creștem copiii diferit, pe alte mecanisme decât pedeapsă - recompensă.
Asta este motivul pentru care am ales să fac metodologia accesibilă online - pentru că e un material stufos care are aproape 40 de ore acum.
Iar pe parcursul unui an, părinții primesc ajutor, adresează întrebări la care eu și echipa All About Parenting le răspundem preferențial.
Așadar, în momentul în care chiar îl parcurgi pe tot, o iei în serios și îți faci munca ta și ceri feedback sau ajutor, nu are cum să nu funcționeze.
Mădălina: Cum simți astăzi tot ce se întâmplă legat de All About Parenting?
Cum a evoluat?
Urania: A fost o perioadă de transformări fantastice!
Am realizat că nu mai este despre mine, nu e despre brandul Urania Cremene și despre cum eu îi învăț pe părinți lucruri, ci e despre metodologia All About Parenting pe care am creat-o cu toate anexele ei și că n-am cum să ajung eu singură la atât de mulți părinți.
Și atunci am început certificarea trainerilor care s-au alăturat echipei All About Parenting. Ajungem în mai multe orașe, la sute de oameni care împărtășesc aceleași probleme.
Acum, în fiecare zi eu și trainerii mei, ținem webinarii online, de 2 ore. Iar partea bună din asta este că am ajuns la părinți la care nu aș fi ajuns niciodată fizic.
La fiecare webinar se conectează câte 800, 1500, 3000 de părinți din România, dar și din alte țări, chiar de pe alte continente.
Și continuăm să ne extindem pe plan internațional deoarece feedback-urile pe care le primim sunt fantastic de bune!
Mădălina: Urania, în încheiere, după ce am descoperit detalii despre cum gândirea făcută vizibilă, a ta, te susține să trăiești în echilibru și să te bucuri de succes, în conformitate cu definiția ta proprie pentru asta… ce ai vrea să transmiți celor care citesc sau ascultă conversația noastră?
Urania: Am învățat că cel mai simplu mod de a învăța este să te duci la un expert.
Și asta înseamnă să provoci oamenii din jurul tău să-și facă gândirea vizibilă în așa fel încât să înveți pe repede înainte. Asta e motivul pentru care eu nu-i cred pe oamenii care predau concepte pe care nu le pun în practică.
Cred că fiecare dintre noi avem o arie de expertiză: de la un șofer de taxi, la o vânzătoare de magazin. Fiecare dintre noi avem o zonă de interes în care știm mai multe lucruri decât ceilalți.
Așa suntem, fiecare, experți în ceva ce ne place.
Cred în puterea comunității și eu cred că dacă ne propunem cu toții să-i facem pe ceilalți din jurul nostru mai bun decât sunt, începând cu noi înșine, ne este mai bine tuturor.
Și cred că e un obiectiv pentru fiecare dintre noi: cu cât suntem toți mai buni, cu atât ne este tuturor mai bine. Asta înseamnă gândirea făcută vizibilă.
Cititorule, tu ce vei face diferit după ce ai citit acest articol?
Cum vei include, în ceea ce faci deja, gândirea ta făcută vizibilă?
Ce se va schimba în cum interacționezi - la lucru, acasă, cu prietenii tăi?
În ce fel gândirea făcută vizibilă te ajută să scrii definiția ta pentru succes?
Răspunde tu acestor întrebări și dă-le sens, așa cum ai nevoie acum.
Acest articol este inspirat din episodul 1 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcast.
Descoperă, prin intermediul podcastului, gândirea făcută vizibilă a mai multor specialiști, antreprenori, creatori! Te așteaptă peste 100 de episoade, care mai de care mai reușit.
Dacă ți-a făcut plăcere să citești acest articol și ți-a adus idei noi, nu te sfii să-l dai mai departe, altora. Cum spunea și Urania - puterea comunității ne susține pe fiecare să fim și să facem mai bine.
Dacă vrei să descoperi gândirea făcută a altor oameni, uite alte două articole pe care le poți citi în continuare: